De ce schimbare în educație

În lumea în care trăim, indiferent de vârstă și de profesie schimbarea, modernizarea fac parte din noi

Prof. Dr. Silvia Moraru,
fondator și director al Liceului Teoretic Național
30 septembrie 2017

Mă bucur că liceul pe care l-am fondat și îl conduc a lansat în cadrul platformei EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ, secțiunea EVALUARE PENTRU ÎNVĂȚARE. În argumentul publicat la momentul lansării se precizează că această denumire s-a ales, ”datorită importanței, cu totul deosebite, a evaluării formative pentru schimbarea de paradigmă în procesul de învățare din țara noastră”. Sunt de acord cu această explicație și o să vă spun și de ce.

Îmi amintesc că ani de zile după ce mi-am început activitatea didactică, adică imediat după terminarea facultății, am petrecut după-amieze întregi scriind olograf planurile de lecții. Cred că mai am și acum acasă maldăre de caiete cu astfel de planuri.

Apoi am avut șansa să merg ca profesor la Liceul de matematică-fizică nr. 1, actualmente Colegiul Național de Informatică ”Tudor Vianu”.
Această școală, împreună cu încă 4-5 din țară erau singurele care aveau calculatoare. Este drept că acel calculator ocupa tot subsolul liceului și folosea cartele. Dar era un salt uriaș de la caietul cu planul de lecție, la calculator (ca mentalitate vorbesc).

Lucrurile se schimbaseră spectaculos. Când au apărut PC-urile, noi la ”Tudor Vianu” eram pregătiți, știam despre ce este vorba.
Și eu și alți colegi din acel liceu am avut posibilitatea să mergem cu elevii aproape prin toată lumea, să participăm la proiecte internaționale și deci să vedem multe școli, să discutăm cu profesori, cu elevi, cu manageri.

Am înțeles cum funcționează alte sisteme de învățământ, influențate mai rapid ca la noi de dezvoltarea tehnologică. Din nou, altă schimbare.

Apoi am început să folosim mijloacele ITC la lecții, multe dintre ele realizate împreună cu elevii din clasele mari (fișe, prezentări power-point, reprezentări grafice și chiar filme de animație). Din nou schimbare.

Am dat doar niște exemple ca să vedem că în lumea în care trăim indiferent de vârstă, schimbarea și modernizarea fac parte din noi.
Numai că acum amploarea și viteza schimbărilor din societate sunt mult mai mari iar sistemele de învățământ trebuie să țină pasul cu ele.
Sunt foarte multe lucruri de spus aici. Mă voi referi doar la câteva exemple.

Neurologia a evoluat în așa fel încât foarte multe secrete ale creierului uman au fost descoperite sau explicate. Este evident că procesele de învățare sunt legate de creierul uman și trebuie adaptate în funcție de aceste descoperiri.
Acesta este, să zicem, un exemplu mai complicat.

Dar hai să ne amintim câte schimbări s-au produs în viața noastră cu lucruri aparent simple pe care nu le mai băgăm în seamă sau le uităm dar care au influențat și influențează foarte mult metodele folosite în educația elevilor.
Până nu demult nou născuții erau brutal luați de lângă mame, care îi țineau în brațe, îi mângâiau și îi sărutau doar la alăptat. Apoi, până la un an ne căzneam să înfășăm cât mai strâns piciorușele bebelușilor, mai ales ale fetițelor, pentru a fi drepte când aceștia vor crește mari. Și eu, ca mamă, am făcut la fel. În schimb, fiica mea și toate mamele mai tinere nu au mai procedat în acest mod. Acum totul este exact invers, cu consecințe foarte mari, în bine, dacă ținem seama de ele, asupra stării emoționale a copiilor.

Mulți dintre oameni s-au mutat dintr-un apartament la bloc la o casă cu, să zicem, un etaj.
Pare un lucru banal. Pe lângă avantajele certe, această întâmplare produce însă schimbări fundamentale, unele cu consecințe chiar serioase, în relațiile dintre membri unei familii, sentimentul de însingurare sau înstrăinare, sentimentul de nesiguranță (grupul nu te mai protejează fiindcă nu îl mai vezi în permanență) dificultăți de comunicare, necesitatea unei anumite organizări a traseelor prin casă, etc]. Copiii și tinerii trebuie să fie pregătiți pentru a profita, cu adevărat, de beneficiile civilizației, ale creșterii nivelului de trai și pentru a nu suferi în plan emoțional.

Ce să mai spunem de dezvoltarea comunicațiilor, a industriei de software și multe altele.
Cu câtva timp în urmă, DIETER ZETSCHE, Directorul Mercedes-Benz a dat un interviu la LINKED-IN în care a vorbit nu numai despre automobile ci și despre evoluția societății omenești în următorii zeci de ani. Printre altele, a opinat că în viitor probabil oamenii nu vor mai avea în proprietate automobile ci vor apela la serviciile unor firme specializate care vor deține automobile, de regulă electrice și fără șofer. Recentul Târg auto de la Frankfurt a confirmat pe deplin aceste perspective. Aceasta înseamnă că se va modifica dramatic configurația urbană, accidentele rutiere vor scădea exponențial, meserii precum cea de șofer sau afaceri precum asigurările auto vor dispărea.

La fel se va întâmpla și în cazul medicinei în care partea de diagnosticare va fi automatizată iar medicii vor trebui să se adapteze. Cred că este suficient atât.

Opinia noastră este că sistemele de învățământ care nu se vor adapta acestor schimbări vor produce pagube și deservicii serioase țărilor cărora le aparțin și pot avea soarta companiei KODAK care în anul 1998 deținea 85% din vânzările de hârtie foto dar care, neluând în seamă evoluțiile societății, ale tehnologiei, în doar 3 ani a dat faliment.

Am amintit toate acestea pentru a vedea că metodele și practicile noi din învățământ se trag, de fapt,  din realitățile vieții și nu reprezintă doar experimente teoretice.

Profesorul universitar și expertul în educație australian John Hattie spunea într-una din cărțile sale relativ recente (Învățarea vizibilă, ghid pentru profesori):

De prea multe ori, profesorii debutanți și programele de formare continuă se concentrează pe predare și nu pe învățare. Atenția trebuie să treacă de la cum să predai la cum să înveți – și doar după ce profesorii înțeleg cum învață fiecare elev pot trece mai departe către luarea deciziilor cu privire la modul de predare. 

John Hattie

În toate sistemele moderne și performante de învățământ ca și în toate lucrările de specialitate regăsim câteva concepte cheie precum:

  • Învățare
  • Progres în învățare
  • Evaluare pentru învățare (evaluarea formativă) în detrimentul evaluării învățării (evaluarea sumativă)
  • Feedback după evaluare
  • Educație emoțională

În tot acest proces de modernizare a învățământului poziția cheie este ocupată de profesori.

Vor reuși universitățile să asigure pregătirea inițială la un înalt nivel a viitorilor profesori?

Vor reuși școlile să asigure pregătirea continuă a cadrelor didactice, racordată la realitățile practice din școală?

Vor înțelege profesorii schimbările profunde și rapide care se produc în lumea în care trăim și, de aici, necesitatea pregătirii, dar și autopregătirii continue și, pe această bază asumarea de responsabilități noi?

Societatea va recompensa material și moral, așa cum se cuvinte, munca profesorilor?

Când toate aceste întrebări vor deveni realități, partida modernizării învățământului românesc va fi câștigată. Iar școlilor private le revine nobila misiune de a se situa în avangarda progresului și de a milita pentru îndeplinirea acestor condiții.

Pin It on Pinterest

Share This