JOCUL Liceului Teoretic Național
Modernizarea învățământului românesc se poate realiza și printr-un joc aflat la granița dintre ficțiune și realitate2 octombrie 2017
Premisele JOCULUI
Realitatea din învățământul românesc cât și concluziile unor organisme specializate evidențiază faptul îngrijorător că evaluarea și examinarea elevilor realizată atât la ore de către majoritatea profesorilor cât și la nivel național sunt neunitare, lipsite de eficiență, unele chiar cu efecte discriminatorii, nu evidențiază progresul realizat de elevi în procesul de învățare, nu stimulează dezvoltarea personalității și aptitudinilor specifice fiecărui elev.
Această stare de fapt poate părea o descriere prea tehnică care interesează, îndeosebi, specialiștii în domeniul educației. Dacă avem însă în vedere cât de complex și divers este universul fiecărui copil și adolescent o să concluzionăm că această problemă ne interesează în cel mai înalt grad pe noi toți, manageri de școli, profesori, elevi și părinți. Voi argumenta această afirmație cu câteva exemple reprezentând frânturi de conversații purtate cu părinți și elevi din școala noastră, Liceul Teoretic Național.
Bogdan P. din clasa a II-a învață bine și are o mare pasiune – fotbalul. Aproape în fiecare zi după ore îmbracă echipamentul sportiv și se antrenează pe terenul de sport. Deși constituția fizică îl plasează mai degrabă în rândul ”extremelor de buzunar” are un suflet mare, mare de tot. Antrenorul echipei noastre de fotbal (grupa mică) mi-a spus că după fiecare meci lui Bogdan îi dau lacrimile. Atunci când echipa sa pierde, de necaz iar atunci când echipa câștigă, de bucurie.
P.N. are fetița tot în clasa pregătitoare. Abia s-a întors din vacanță unde familia a avut mai mult timp să stea de vorbă și să povestească de toate. Fetița le-a spus că a văzut la TV în vacanță niște teroriști și că îi este frică să nu vină și la noi în țară.
În numai o jumătate de an a luat locul I pe sectorul 1 și pe Capitală, cu cel mai mare punctaj, la Olimpiada de matematică.
La faza pe țară a luat medalia de bronz. După aflarea rezultatului a scris pe facebook: ”Dragi colegi, îmi pare rău că v-am dezamăgit. Am luat numai medalia de bronz”. Reacția elevilor și profesorilor din liceu a fost călduroasă și plină de entuziasm.
La începutul acestui an școlar Tudor și mama lui mi-au dat de înțeles că oltenii nu se lasă până nu cuceresc locul I.
Alex M. din clasa a IX-a în prima zi de școală m-a oprit pe hol și m-a întrebat dacă anul acesta ar putea activa în Consiliul Reprezentativ al Elevilor fiindcă l-ar interesa acest lucru. L-am invitat la mine în birou și am purtat o discuție mai lungă. Se va face medic, ca și părinții lui. Deja în această vară tatăl său l-a luat în sala de operații. Cu toate acestea i-ar plăcea să se implice și în proiecte sociale.
Cred că am exemplificat suficient încât să ne facem griji că în organizarea actuală tradițională școala românească nu îi poate ajuta, nu doar pe elevii menționați ci pe toți elevii, să-și dezvolte personalitatea și creativitatea, să cunoască progresele făcute în procesul de învățare, să ia decizii, în cunoștință de cauză, în legătură cu viitorul lor.
Fără îndoială că la noi în școală toată lumea respectă prevederile legale în materie.
Acest lucru nu ne împiedică însă să fim preocupați pentru a găsi, în mod creativ, soluții care să contribuie la educarea elevilor noștri pentru viață. După mai multe luni de căutări am identificat un astfel de program care îmbină o serie de activități formale cu unele non-formale astfel încât să putem ști care este efectul activităților educative desfășurate în liceu.
De fapt soluția a venit, într-un fel, tot de la un elev.
Radu B. este elev în clasa a XII-a, pasionat de matematică și informatică. După liceu se va specializa în computer-science. Înainte de a pleca în vacanță m-a rugat să îi recomand o carte care să fie într-un fel, legată de pasiunile lui și care să îi stimuleze și imaginația. Pentru că nu o citise i-am împrumutat ”JOCUL LUI ENDER” de Orson Scott Card pe care o aveam în bibliotecă.
La începutul acestui an școlar mi-a restituit cartea pe care am și comentat-o împreună. În timpul discuției cu el mi-am dat seama care poate fi soluția la problema care ne frământa. Un joc. În fiecare an în cadrul școlii noastre vom organiza pentru elevii claselor a X-a JOCUL Liceului Teoretic Național.
Ce este ”Jocul LTN”?
Este o premisă că nici un elev nu va termina LTN fără să știe la ce este bun.
Este un joc la care participă adolescenți, aflați la sfârșitul învățământului obligatoriu și care ar trebui puși în situația ca, împreună cu părinții și cu sprijinul profesorilor, să opteze pentru cea mai bună soluție legată de viitorul lor.
Este un joc aflat la granița între ficțiune și realitate. Aceasta înseamnă că, într-o primă fază, elevii adolescenți pot să-și valorifice resursele de creativitate, să viseze la soluții perfect posibile într-o lume cu multe caracteristici fictive astăzi, și care nu le poate opune condiționările specifice lumii reale. Poziționarea într-o astfel de realitate pune viitorii absolvenți ai clasei a X-a să gândească și să propună soluții care pot să apară, firește, nu peste mult timp, într-o lume a cărei schimbare se petrece într-un ritm extraordinar.
Eșalonarea JOCULUI pe două etape va ajuta elevii să exerseze lucrul în echipă dar și să opteze individual în legătură cu viitorul lor, mai întâi într-o lume cu multe necunoscute iar apoi în lumea reală, chiar dacă în continuă transformare.
Încercările la care vor fi supuși:
- Nu au caracter de competiție, nu ierarhizează și nu plasează pe nimeni în poziții mai bune sau mai puțin bune, chiar discriminatorii.
- Nu încarcă programul elevilor deoarece rezolvarea încercărilor va fi integrată, cu profesorii de specialitate, activităților la clasă, de repetiții și fixarea cunoștințelor, sau a celor din cadrul programului de after-school.
- Nu au în vedere evaluarea învățării ci evaluarea pentru învățare, cu accent pe modul în care elevii înțeleg informațiile primite și le folosesc în corelație unele cu altele.
JOCUL nu încalcă prevederile legale în materie, nu încalcă prevederile curriculumului național ci asigură premisele pentru o schimbare de paradigmă în învățământul românesc și pentru o responsabilizare a elevilor, părinților și profesorilor față de evoluția profesională a fiecărui elev din LTN.
DESFĂȘURAREA JOCULUI LTN:
Jocul LTN se desfășoară pe două etape:
Etapa I:
La conducerea LTN sosește o adresă, prin e-mail, de la Centrul de Comandă al Comitetului Internațional pentru Colonizarea Altor Planete (CIPCAP) cu sediul în SEATLE, Statele Unite ale Americii. În adresă, se informează conducerea LTN că o primă colonie de 5000 de pământeni urmează să plece pe planeta MARTE.
Noutatea tehnică este aceea că s-a pus la punct o nouă și revoluționară modalitate de propulsie astfel încât s-a organizat deja o linie de transport Pământ – Marte și retur cu o frecvență trimestrială.
Din cadrul LTN au fost selecționați pentru a face parte din această primă colonie toți elevii claselor a X-a. Pentru completarea bazei de date a Coloniei, elevii vor trebui să transmită o serie de informații pe diferite teme stabilite de Echipa LTN.
Elevii vor lucra în echipe de câte 3-4 persoane. Informațiile vor fi transmise de către fiecare echipă, nu individual, în termen de 2 luni. Conducerea LTN va asigura condiții ca răspunsurile să fie redactate în cadrul activităților de la clasă sau de la programul after-school, cu sprijinul profesorilor de specialitate și al mentorilor LTN.
Răspunsurile nu vor avea ca efect vreo ierarhizare.
Etapa a II-a:
După finalizarea Etapei a II-a, Conducerea LTN primește încă o adresă din partea Centrului de Comandă al CIPCAP prin care se informează că trimiterea primei Colonii umane de pe Marte se amână cu 10 ani dar selecția rămâne valabilă. Până la plecarea spre Marte se vor continua antrenamentele pe Pământ.
De aceea, Centrul de Comandă este interesat să obțină de la fiecare elev selectat să facă parte din prima colonie umană de pe Marte, în termen de o lună, următoarele noi informații elaborate individual:
- O caracterizare a organizării sociale, politice, economice din România enumerându-se eventualele puncte tari și puncte slabe.
- Meseria sau profesia pe care ar dori/crede că o va practica/profesa pe Pământ.
- Dacă răspunsul este diferit față de cel specific planetei Marte se vor da explicații de unde provine diferența.
- Ce crede fiecare elev că ar trebui să întreprindă, împreună cu LTN și cu părinții, în clasele a XI-a și a XII-a ca să își împlinească visul de a face performanță în profesia sau meseria pe care o dorește pe Pământ sau poate, de ce nu, chiar pe Marte.
La sfârșitul etapelor, o echipă complexă formată din personalități din mediul academic și universitar, profesori și psihologi ai LTN, mentori ai liceului, ziariști, alți specialiști în domeniile cultural, științific, artistic, sportiv, reprezentanți ai Consiliului Elevilor și Consiliului Reprezentativ al Părinților va sta de vorbă cu fiecare dintre elevi și va transmite un feedback atât către aceștia cât și către părinți.
Profesorii diriginți, împreună cu elevii și părinții vor elabora programe personalizate pentru fiecare elev care, după ce vor fi aprobate de conducerea LTN, vor fi puse în practică și monitorizate periodic în clasele a XI-a și a XII-a.
Iată cum un „simplu” joc aflat la granița dintre ficțiune și realitate îi va ajuta pe LTN-iști să-și contureze viitorul iar pe profesori și părinți să le acorde suportul real de care aceștia au nevoie.
