Ce aș face dacă aș fi profesorul de chimie al copiilor dumneavoastră? (partea II)

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Aș aștepta elevii în laborator sau cabinet surâzătoare, optimistă și calmă, înspre ușa de la intrare.
Aș spune un cuvânt – două fiecăruia dintre elevii care intră pe usă sau, prin gesturi simple, le-aș arăta respectul și prețuirea mea.

Dacă este prima oră din anul școlar, aș stabili împreună cu elevii care vor fi regulile pe care le vom avea în vedere la orele noastre.
Aceste reguli vor respecta cadrul general stabilit prin Regulamentul de Organizare și Funcționare și Regulamentul de Ordine Interioară ale liceului nostru.
Regulile se vor referi la:

• Modul în care elevii pot interveni în discuții în timpul orei
• Modul de adresare între colegi
• Modul de lucru în echipe
• Modul în care se poate ieși din oră pentru diferite motive etc.

Aș începe ora pe un ton optimist, vesel, cu câteva cuvinte sau o povestioară care să creeze o atmosferă destinsă.

Aș trece la stabilirea obiectivelor pe care le vom urmări în ora respectivă, pregătite din timp.

Uneori voi comunica eu obiectivele, pe rând, altă dată, spre exemplu atunci când o să vorbim despre aliaje, o să îi rog pe elevi să se uite în prealabil în manual sau să utilizeze alte surse de informare și apoi, folosind cunoștințele pe care le au despre metale, o să propună ei obiectivele și împreună vom conveni care vor fi cele 2-3 obiective ale noii lecții.

Oricare va fi modalitatea folosită vom scrie, după caz, pe tablă, pe caiete, pe cromebook-uri obiectivele și ne vom asigura că toată lumea le-a înțeles foarte bine.

I-aș ruga apoi pe fiecare dintre ei să-și stabilească un obiectiv propriu și i-as ajuta și încuraja să capete deprinderea să îl stabilească.
Chiar dacă unele dintre obiectivele pe care elevii o să le propună vor fi fanteziste, se vor axa pe amănunte sau, pur și simplu nu vor avea legătură cu obiectivele generale, deja stabilite, nu le voi respinge și le voi trata cu toată seriozitatea.

O să vă dau și câteva exemple ca să înțelegem mai bine despre ce este vorba.
Este posibil ca un elev, spre exemplu, la lecția despre clorură de sodiu (sarea de bucătărie) să vrea să cunoască mai multe lucruri despre legătura dintre starea de sănătate a bunicii sale și consumul de sare.
Este foarte bine și foarte interesant. Vom face acest lucru și în clasă sau îl voi ajuta, cu referințe bibliografice, să întocmească un referat în acest sens.

Sau, la lecția despre metalele rare este posibil ca un elev să dorească să aprofundeze următorul aspect: de ce maneliștii poartă mai mult obiecte din aur iar vedetele rock obiecte de argint.
Chiar dacă la prima vedere pare ciudat acest obiectiv, el poate fi foarte interesant.
Îl vom putea atinge în două etape. La ora de chimie vom vorbi despre asemănările și deosebirile dintre cele două metale rare – aurul și argintul. Apoi, îi voi spune elevului că voi vorbi cu profesorul de științe sociale, și voi face acest lucru, să stabilească o discuție despre fenomenele sociale reprezentate de cele două tipuri de muzică, rock și manele, de caracteristicile celor două categorii de vedete astfel încât să se poată contura, în întregime, realizarea obiectivului personal pe care l-a stabilit.

În legătură cu stabilirea obiectivelor generale și a celor individuale v-am prezentat doar cadrul general.  În practică sunt multe excepții. Spre exemplu, celor are merg la olimpiade, dau examen la chimie, medicină etc. le voi stabili, din capul locului, un program individualizat de lucru, cu obiective specifice, având în vedere faptul că este posibil ca prin activitățile suplimentare realizate cu ei să fi parcurs deja materia respectivă.
Pentru cei de la profilul real voi lega obiectivele, ca și alte activități didactice specifice chimiei, de matematică și fizică.  Pentru cei de la filologie sau științele naturii voi avea în vedere alte legături, cu istoria, cu arta, cu filozofia etc.

Dar pentru toată lumea principala legătură va fi cu viața reală. 

O dată încheiată această etapă i-aș împărți pe elevi în grupe de câte 2-4 persoane.

Aș avea grijă ca grupele să fie echilibrate din punctul de vedere al nivelului de pregătire și comportamentului. Coordonarea grupei se va realiza prin rotație.
Constituirea grupelor nu are, sub nici o formă, scop de competiție. Singurul scop este acela de a exersa învățarea și lucrul în echipă, comunicarea în interiorul și exteriorul echipei jucând și ea un rol foarte important.

Vom începe  să discutăm modulele stabilite din timp. Modalitățile folosite aici sunt multiple:

• Întrebări
• Prezentări și întrebări
• Prezentarea unor materiale audio-video sau a unor referate
• Experimente chimice în laborator (frontal/demonstrativ) etc.

Folosirea uneia sau alteia dintre ele ține de experiența profesorilor. Aici se adeverește cel mai bine afirmația că activitatea profesorilor este și știință și artă.  Nu voi folosi multe mijloace didactice fiindcă distrage ineficient atenția copiilor.
Nu voi folosi la începutul lecției acele ”cârlige” sau ”ancore” care să le trezească intens interesul.  Aceste lucruri le voi folosi pe la jumătatea sau către sfârșitul lecției, atunci când elevii vor fi mai puțin concentrați.
Fiecare modul se va discuta în cadrul fiecărei echipe în scopul înțelegerii și realizării progresului în învățare.
Fiecare echipă va prezenta răspunsuri și explicații la problemele pe care le voi supune atenției.

După ce toate echipele au răspuns, în modalități pe care le voi stabili în funcție de desfășurarea lecției, trecem la următorul ”modul” și tot așa până terminăm întregul conținut.

Voi supraveghea cu atenție și, uneori, cu discreție activitatea pe care elevii o vor desfășura în echipe. Am folosit cuvântul discreție pentru că aici intervine ceva ce ține de subtilitățile meseriei de profesor.
Pe măsură ce elevii vor găsi ca interesante lucrurile pe care le discută, vor prinde gustul descoperirii esenței și semnificațiilor informațiilor noi pe care le primesc și se vor implica tot mai mult în discuții, eu trebuie, încetul cu încetul, să vorbesc mai puțin și să ”mă retrag”.
Voi avea însă în vedere să îi corectez atunci când se abat de la conținutul științific (spre exemplu dacă vor ajunge la concluzia că metalele prețioase erau realizate în Evul Mediu de ”alchimiști”) sau se vor împotmoli în detalii nesemnificative.