Legătura dintre stilul parental și inteligența emoțională

între realitate și utopie
Cristina Ginghină
23 ianuarie 2018
Unii cercetători consideră că inteligența emoțională este o abilitate, pe când alții o analizează ca fiind un grup de trăsături de personalitate. Conform lui Salovey și Mayer, cei care au inițiat termenul, inteligența emoțională implică un set de competențe care contribuie la:

percepția emoțională

recunoașterea și introducerea informațiilor din sistemul
emoțional

facilitarea emoțională

implică utilizarea emoției pentru a îmbunătăți procesele
cognitive

înțelegerea emoțională

implică procesarea cognitivă a emoției

reglarea emoțională

implică gestionarea propriilor emoții sau a celorlalți

Cu alte cuvinte, inteligența emoțională ne permite sa avem o gândire flexibilă, creativă, eficientă, profundă și îmbunătățește calitatea relațiilor sociale. De asemenea, inteligența emoțională, ca și capacitate dobândită, este corelată cu sănătatea fizică, emoțională și socială, bunăstarea, auto-monitorizare în situații sociale, popularitate și competență socială.

Viața omului este posibilă prin interacțiune, iar părinții sunt principala sursă a comunicării umane. Stilul parental este definit ca atitudinea pe care o au părinții asupra creșterii copilului și include trei dimensiuni:

implicarea

definită de gradul în care părinții sunt interesați, informați și implicați activ
în viața copilului

sprijin în obținerea autonomiei copilului

definit de gradul în care părinții apreciază
perspectiva copilului și folosesc tehnici care încurajează alegerea, inițierea și participarea
la luarea deciziilor

căldura (afecțiunea)

definită de gradul în care părinții sunt receptivi și sensibili asupra
copilului lor

Aceste trei trăsături, enumerate mai sus, satisfac nevoile psihologice fundamentale ale copilului: autonomie, competență și conexiune și facilitează motivația lui intrinsecă (interioară).

Stilul parental bazat pe aceste trei trăsături cauzează o mai mare internalizare de către copil a atitudinii părinților și adaptarea lui la comportamentul acestora, determină dezvoltarea și reglarea propriilor percepții și abilități, precum și dobândirea de competențe emoționale.

Perspectivele despre educarea unui copil pot fi împărțite în două grupuri:

  • abordări ce țin de tipologie (afecțiunea);
  • abordări ce țin de dimensiune (control).

În grupul abordărilor tipologice, adică cele ce țin de sensibilitate (afecțiunea) și de exigență (control), se formează patru stiluri parentale:

  • exigent (relație echilibrată între afecțiune și control)
  • autoritar (grad scăzut de afecțiune, grad ridicat de control)
  • permisiv (grad ridicat de afecțiune, puțin control)
  • neglijent (grad scăzut de afecțiune și control)

Stilul parental exigent creează cel mai sănătos mediu pentru un copil în creștere și ajută la crearea unei relații productive între părinte și copil.
Părinții care manifestă acest stil parental sunt ușor de recunoscut datorită așteptărilor mari, dar temperate, pe care le au față de copiii lor și, totodată, oferă înțelegere, sprijin și afecțiune.

Cum recunoaștem un părinte exigent?

  • Copilul are o structură, cum ar fi un timp de culcare planificat și reguli de uz casnic înțelese.
  • Există consecințe pentru întreruperea acestei structuri sau încălcarea regulilor de uz casnic.
  • Copilul înțelege așteptările pe care le are părintele pentru comportamentul lui, iar acestea sunt așteptări rezonabile.
  • Există o linie sănătoasă și deschisă de comunicare cu copilul său. Copilul simte că îi poate vorbi părintelui despre orice, fără teamă de consecințe negative sau de judecată aspră.

Stilul parental autoritar , numit și stilul parental strict, îi caracterizează pe acei părinți care sunt exigenți, dar nu și sensibili sau afectuoși. Părinții autoritari nu permit un dialog deschis, între părinte și copil, și așteaptă ca și copiii să respecte un set strict de reguli și așteptări. De
obicei, se bazează pe pedeapsă pentru a cere ascultare sau pentru a transmite o lecție.

Cum recunoaștem un părinte autoritar?

  • Impune reguli foarte stricte pe care copiii trebuie să le urmeze indiferent de situație.
  • Adesea consideră că nu e necesar să ofere explicații pentru regulile impuse, ci crede că este suficient rolul său de părinte (răspunsuri de tipul: „Că așa spun eu!”);
  • Nu oferă copilului posibilitatea de a face alegeri sau să ia decizii.
  • Consideră că pedeapsa este un mijloc de a-și ajuta copilul să facă ceea ce îi cere.
  • Este rezervat în privința afecțiunii și îngrijirii pe care o manifestă față de copil.

Copiii părinților autoritari sunt predispuși să aibă stima de sine scăzută, fiind înfricoșați sau timizi, asociază supunerea cu dragostea, având dificultăți în situațiile sociale și, eventual, comportamente necorespunzătoare atunci când sunt în afara îngrijirii părintești.

Stilul parental permisiv, cunoscut și sub denumirea de părinte indulgent, este un alt stil potențial dăunător. Acești părinți sunt responsabili, dar nu sunt exigenți tinzând să fie buni în timp ce încearcă să evite confruntarea. Beneficiul acestui stil parental este că părinții sunt, de obicei, foarte grijulii și iubitori. Sunt puține reguli stabilite pentru copiii părinților permisivi, iar regulile sunt inconsistente atunci când există. Această lipsă de structură îi determină pe acești copii să crească cu puțină auto-disciplină și autocontrol. Unii părinți adoptă această metodă ca o abordare extrem de contrară educației autoritare primite în propria copilărie, în timp ce alții se tem, pur și simplu, să facă ceva care ar putea să deranjeze copilul.

Cum recunoaștem un părinte permisiv?

  • Nu există limite sau reguli stabilite pentru copil sau nu există continuitate vis-a-vis de acestea. Adesea compromite regulile pentru a se adapta la dispoziția copilului său.
  • Evită conflictul cu propriul copil.
  • Își dorește să fie cel mai bun prieten al copilului și intră mai puțin în rolul de părinte.
  • Mituiește copilul cu recompense mari pentru a face diverse lucruri.

Stilul parental neglijent este unul dintre cele mai dăunătoare stiluri parentale care poate fi folosit în dinamica părinte-copil. Părintele neglijent este diferit de celelalte stiluri în care părinții rareori fluctuează în mod natural neglijent ca răspuns la comportamentul copilului. Dacă un părinte se recunoaște ca părinte neglijent, sau dacă un cineva recunoaște că poate ști un părinte neglijent, este important să înțeleagă faptul că acești părinți (și copiii implicați în situație) au nevoie de asistență pentru ca ei să poată reveni pe drumul cel bun să aibă o relație sănătoasă și comunicativă în cadrul familie.

Cum recunoaștem un părinte neglijent?

  • Nu îi pasă de nevoile emoționale, fizice sau psihice ale propriului copil.
  • Casa nu oferă un spațiu sigur pentru copil, în care să poată să-și împărtășească experiențele și să aștepte încurajări, nu critică sau feedback negativ.
  • Petrece perioade lungi de timp departe de casă, lăsând copilul singur.
  • Găsește scuze adesea de a nu fi prezent atunci când copilul are nevoie de el.
  • Nu cunoaște prietenii copilului său sau profesorii acestuia.
  • Nu este implicat în viața socială a copilului.

Studiile care au urmărit legătura dintre stilurile parentale și inteligența emoțională au descoperit că stilul exigent este cel mai mare predictor al inteligenței emoționale. Stilurile autoritar și permisiv au o corelație negativă cu această abilitate, iar stilul neglijent este cel mai dăunător pentru dezvoltarea personalității copilului. Cu alte cuvinte stilul parental exigent oferă afecțiunea de care are nevoie copilul, însă vine și cu limite clare, astfel încât acesta se poate dezvolta armonios și poate fi în contact cu propriile nevoi, dar și cu ale celorlalți. Atunci când stilul parental este unul autoritar, permisiv, sau chiar neglijent, predispune copilul la dezechilibru emoțional, dezvoltarea unei stime de sine scăzute și chiar anxietate.

Să nu uităm că imaginea pe care o au copiii despre părinți este de a fi mai MARI, mai PUTERNICI, mai ÎNȚELEPȚI și mai BLÂNZI. Astfel, le puteți oferi copiilor o bază sigură și refugiu atunci când au nevoie de voi.

Pin It on Pinterest

Share This